Cum ne aplatizăm abdomenul

De la Scarlett O’Hara cetire, o talie de viespe care accentuează aspectul de clepsidră al siluetei reprezintă cheia de boltă a feminităţii şi idealul oricărei luptătoare cu kilogramele care se respectă.

Secole de-a rîndul, abdomenul a fost marcat, chinuit şi încorsetat, după un ideal la fel de sadic şi de greu de atins ca faimosul „Lotus de aur“ al chinezoaicelor.

O talie de 60 cm în circumferinţă nu este invenţia modernă a industriei fashion, ci o „relaxare“ a standardelor din secolul IXX, care cereau dimensiuni chiar mai imposibile. Corsetele păstrate prin muzeele de modă şi portretele frumoaselor vremii stau mărturie. La fel, nenumăratele tehnici chirurgicale dezvoltate pornind de la acest imperativ estetic, toate avînd ca scop crearea/re-crearea unui abdomen de aspect cît mai adolescentin, cît mai puţin marcat de trecerea vremii, de pedeapsa gravitaţiei, de povara lenei şi de lupta cu maternitatea.

Lipoaspiraţie, abdominoplastie, mini-abdominoplastie, plicaturi de fascii şi de muşchi, rezecţii de coaste, design de ombilicuri, incizii joase de ascuns în bikini, incizii înalte de ascuns în tanga răscroiţi pe coapse, lipectomie lombară... şi n-am parcurs nici jumătate din lunga listă de proceduri puse în slujba dumneavoastră, doamnă.

Toate ţintesc acelaşi scop: corectarea aspectului abdominal deformat de excesul de piele şi ţesut subcutanat şi de laxitatea musculaturii peretelui abdominal, defecte de aspect şi structură apărute cel mai adesea în urma sarcinilor sau a îngrăşărilor/slăbirilor repetate. Sarcina întinde pielea dincolo de capacitatea ei biomecanică de revenire şi forţează elasticitatea şi rezistenţa structurilor musculoaponevrotice ale peretelui abdominal dincolo de limitele lor fiziologice. Aşa se formează vergeturile, excesele tegumentare de tipul şorţului subombilical şi diastazisul de drepţi abdominali. Slăbirea rapidă de după naştere nu face decît să agraveze procesul. E bine de ştiut că, dincolo de primele 6 luni de la naştere, pielea nu se mai retractă, iar distanţarea muşchilor drepţi nu poate fi corectată prin gimnastică, masaj sau alte tehnici nechirurgicale.

Trebuie să ştim că... dietele severe, repetate sau slăbirea după chirurgia de bypass gastric (în tratamentul marilor obezităţi) vor avea efecte similare asupra elementelor peretelui abdominal. Practic, indiferent de rafinamentele tehnice, principiul e simplu: se scoate excesul de piele de pe abdomen, cu grăsimea aferentă (care întotdeauna cîntăreşte mai puţin decît sperăm) şi cu vergeturile din dotare, pornind de la o incizie orizontală cît mai bine camuflată în pliurile naturale şi în lenjerie, se repoziţionează ombilicul şi se completează, atunci cînd e nevoie, cu lipoaspiraţia regiunilor adiacente pentru a obţine un rezultat cît mai armonios. La acestea se adaugă corecţia diastazisului (distanţării) drepţilor abdominali şi eventual plicatura musculaturii oblice, pe flancuri, pentru a reduce talia circumferenţial.

Stabilirea indicaţiei operatorii şi alegerea tehnicii optime pentru fiecare caz în parte se pot face doar după examinarea clinică a pacientei (sau a pacientului – din ce în ce mai mulţi bărbaţi se simt incomodaţi de faimosul „burtoi de bere“, care nu mai este considerat un semn de bunăstare) şi discutarea situaţiei individuale.

Astfel, pe lîngă factorul greutate (pacienţii pot avea greutate normală, obezitate minimă sau moderată sau o pierdere masivă în greutate), trebuie luate în considerare şi alte aspecte:

  • istoricul sarcinilor şi naşterilor şi efectul lor asupra abdomenului
  • intervenţiile chirurgicale anterioare pe abdomen, inclusiv cele laparoscopice
  • variaţiile în greutate ale pacientului de-a lungul timpului şi modul în care se raportează acesta la modificările imaginii sale corporale
  • planurile de viitor – dacă pacienta şi-a planificat o nouă sarcină sau doreşte să mai slăbească mai mult de 10 kg faţă de momentul actual, este sfătuită să amîne intervenţia.

Iarăşi, trebuie ţinut cont derestul problemelor de sănătate, majore sau nu – de la probleme cardiace sau boală trombembolică la infecţii cutanate recente sau tulburări de vindecare a plăgilor – şi de alte tratamente în curs, toate putînd influenţa rezultatul chirurgical imediat şi în timp.

Pacienta/pacientul ideal pentru abdominoplastie?

Sănătoşi, nefumători, cu obiceiuri alimentare inteligente, careexersează cu regularitate, au un tonus muscular bun şi sînt cît mai aproape posibil de greutatea dorită înainte de intervenţie. Căci, da, am uitat să subliniez: abdominoplastia nu este o metodă de slăbit şi nu poate înlocui disciplina alimentară, nici nu poate compensa un stil de viaţă nesănătos. De altfel, nimic nu e mai periculos pentru pacienţi decît iluziile legate de rezultatul intervenţiei. Dacă se leagănă în vise dulci alimentate de modelul magic sandrabrownian şi nu reuşesc să accepte limitele tehnice ale procedeului, rezultatul va fi frustrant atît pentru ei, cît şi pentru chirurgii care i-au operat.

Ca atare, trebuie înţeles că o abdominoplastie îndepărtează excesul de piele şi grăsime de la nivelul peretelui, dar nu poate interveni asupra grăsimii din interiorul abdomenului (grăsime depusă în jurul organelor şi în omentul mare şi care este de multe ori cauza acelui aspect bombat de „burtoi“) şi nu poate facesă dispară decît vergeturile prinse în parcela decupată, restul minunilor de prin reviste ţinînd 100% de PhotoShop.

La fel şi cicatricile: nu există chirurgie fără cicatrici şi nu întotdeaunaputem controla complet aspectul acestora (influenţat în mare măsură de parametrii personali ai pacientului), dar cicatricile pot fi bine amplasate, camuflate, ameliorate, corectate... sau machiate (că ştiu că vă ducea gîndul spre Hollywood).

Dr. Cornelia Maior Roşca
Medic specialist chirurgie plastică şi reconstructivă
Clinica Artis 3

înapoi la articole


Adauga un comentariu:






Comentarii: